Tu! Tu eşti bărbatul meu. Tu nu o ştii încă dar nici nu trebuie. E de ajuns că o ştiu şi o simt eu. O femeie are un singur bărbat în viaţa ei. Iar tu eşti al meu.

Îmi aduc aminte prima zi de liceu. Te-ai aşezat în banca a treia din rândul din mijloc. M-ai fermecat din prima. Ochii tăi albaştri parcă îmi citeau sufletul. Vroiam să mă aşez cu tine în bancă dar până mi-am făcut curaj, locul de lângă tine era deja ocupat. Intră dirigintele şi face prezenţa. Ţi-am aflat numele. Ce frumos sună! E pauză, vrei să ne cunoaştem? Ah, eşti ocupat, vorbeşti cu alţi colegi. Nu-i nimic, mai am la dispoziţie 4 ani de liceu să te cunosc. S-a terminat prima zi de liceu, plecăm spre casă. Avem măcar o porţiune de drum comun? Nu? Mergi chiar în direcţia opusă. E ok, ne putem vedea atunci mâine în clasă. Număr orele până când vor începe cursurile de mâine. Promit că voi folosi prima ocazie ca să îţi vorbesc.

Oare ce am vorbit noi prima oară? Cred că încercam să îţi atrag atenţia contrazicându-te la ora de română. De fiecare dată când făceam asta era doar un mod de a-ţi atrage atenţia, să te fac să vorbeşti tot mai mult cu mine. A mers! Am început să vorbim şi în afara orelor. Deşi tot ce spuneam era ca să te enerveze şi să îţi susţii încontinuare părerea a fost doar ca să te ţin mai mult de vorbă. Îmi aduc aminte de tema la română dintr-o zi când profesoara ne-a pus să scriem o poezie. A mea a fost foarte răutăcioasă la adresa ta. Eram ca un băieţel de 5 ani care încerca să ascundă faptul că ii plac fetele. Mi-ai răspuns cu aceeaşi monedă. M-ai întrebat apoi în pauză dacă am vorbit serios în poezie şi chiar aia e părerea mea despre tine. Dacă nu era altă colegă de faţă la conversaţie îţi spuneam că eu de fapt te plac foarte mult.

Veneam la ore pentru tine, să te văd, să te ascult, să te fac să vorbeşti cu mine. Îţi duceam dorul când chiuleai de la vreo oră. Vroiam atenţie din partea ta dar nu reuşeam. Nu am fost destul de îndrăzneaţă. Tot ce îmi permiteam era să te visez noaptea.

Te-am urmărit într-o zi când ai plecat acasă. Am aflat blocul în care stai. În alta zi mi-am făcut curaj şi m-am dus la tine. Nu ştiam etajul aşa că am întrebat pe primul băiat care mi-a ieşit în cale. Cred că se citea pe faţa mea cât de disperată eram să ajung la tine. Am aflat şi etajul! Sunt fericită. Tot ce am de făcut e să urc.

Am bătut pentru prima oară la uşa ta. Mi-ai deschis mirat. Tocmai ai ieşit de sub duş şi tot ce aveai pe tine era un prosop în jurul taliei. M-ai invitat înăuntru. Erai singur acasă. Ne-am aşezat pe patul tău tăcuţi. Ca să rup tăcerea am început să vorbesc despre şcoală. Când am epuizat subiectul iar a intervenit tăcerea. Mă simţeam atât de încurcată dar în acelaşi timp atât de bine că sunt lângă tine. Acum m-ai salvat tu întrebându-mă dacă mai are rost să te îmbraci. Am roşit şi am schiţat un gest prin care să înţelegi că nu. Vroiam să te văd aşa cum erai, la bustul gol, să-ţi simt pielea, să o miros. M-ai sărutat şi pe loc am uitat de toate inhibiţiile. Eram stângace de parcă sărutam pentru prima oară.

Nici nu mai ştiu ce a urmat în următorul an. Toate erau un vârtej între şcoală, contrazis de faţă cu alţii, pielea ta, buzele tale, ochii tăi... TU. N-a contat nimic altceva. Numai tu erai în gândurile mele. Pe tine te visam când mă puneam în pat şi nu reuşeam să adorm.

Nu ştiu cum se întâmpla, dar de fiecare dată când mi se făcea dor de tine şi ajungeam în braţele tale, de fiecare dată erai singur acasă.

Ştii, ţi-am scris o poezie. Da, acum îmi dau jos bluza. De fapt ţi-am scris mai multe. Vrei să le citeşti? Stai mai întâi să-mi dau jos şosetele. Serios, vrei să le citeşti? Le-am scris numai pentru tine, numai ochii tăi au voie să le citească. Nu, ţi-am spus, sunt virgină, nu merg mai departe. Aş merge dacă mă iubeşti. Mă iubeşti? Ştiu, mi-ai mai spus că nu crezi în dragoste. Dar te învăţ eu. Îţi arăt eu ce e dragostea. Eu deja te iubesc. Şi încă mult. Chiar am pielea atât de fină? Nu, nu folosesc nicio cremă. Tu mă faci să fiu aşa frumoasă. Pielea ta pe pielea mea o face să strălucească aşa. Pot să vin şi mâine? Sunt dependentă de tine. Eu te iubesc! Tu mă iubeşti? Îmi spui mâine... ok, vin mâine la tine şi îmi spui ce simţi pentru mine.

Şi toate au continuat în vârtejul lor. Până în acea zi. Încercam să te scot din minte. Mă întâlnisem cu un băiat cunoscut pe internet. N-a decurs întâlnirea cum aşteptam. Toată seara am vorbit numai despre tine. Şi-a dat seama bietul băiat că nu are şanse. Sunt prea bine prinsă în mrejele tale. M-am simţit vinovată că m-am întâlnit cu el.

Vin la tine să te rog să mă ierţi. Sunt părinţii tăi acasă? Nu-i nimic, ne închidem în camera. Cum?! Nu mai vrei să mai vin la tine dacă nu trecem la pasul următor? Ok, cedez. Cedez pentru că te iubesc! Tu mă iubeşti? Îmi spui mai încolo măcar? Mă ajuţi să-mi dau jos bluza? Fii blând, te rog, e pentru prima oară. Sunt speriată. Va fi totul ok? Ai tu grijă? Am încredere în tine. Ce trebuie să fac? Ah, bine, te ocupi tu de tot. Am să vorbesc mai încet, ştiu, sunt părinţii tăi în camera de lângă. Gata? A fost ok? Ştiu, e pentru prima oară, nu ştiu ce trebuie să fac. Am să învăţ. Mă înveţi tu? Mă iubeşti acum?

Toate au continuat aşa cum au început. La liceu eram ca şoarecele şi pisica iar la tine suntem iubiţi.

Te-am prins şi acum la duş. Intru cu tine? Hai să facem dragoste aici, sub apă. Ştiu, e comic. Dar e mai romantic să te şterg încet. Bine, am înţeles, ţi-e frig. Hai în pat. Te ţin în braţe să te încălzesc. Ştii mă gândeam aseară cum ar fi dacă ne-am căsători. Am sta tot timpul împreună. Ţi-aş călca în fiecare zi cămăşi pentru că ştiu că-ţi place să porţi cămaşă cu mânecă scurtă peste tricou. Vrei o prăjitură cu brânză de vaci? Imediat îţi fac una. Aş fi soţia perfectă pentru tine. Ştiu, iar îţi povestesc visele mele. Păcat că nu le spun cu voce tare să le auzi şi tu. Rămân doar la mine în minte.

Cum? Nu ne mai putem vedea? Ai o prietenă? Cine e? Colega din penultima bancă? Ştiu, e mai frumoasă ca mine. E şi populară. Te-ai mutat cu ea în bancă? Da, observ că vă sărutaţi de faţă cu alţii. Ştii că mă doare să te vad cu alta. De ce mă răneşti? Acum adorm plângând. I-ai spus de noi. De aia are pe faţă un rânjet când trece pe lângă mine. Dar ea te iubeşte cum te iubesc eu? Da, încă te mai iubesc. Te-ai despărţit de ea? A trecut o lună în care am plâns după tine. Acum pot să vin din nou la tine? Ah, ce bine. Acum mă iubeşti pe mine? Uite, vin şi mâine la tine. Poate te mai gândeşti între timp. Eu încă nu am renunţat la visul de a ne căsători. Vreau să fiu soţia ta. Dar măcar să arătăm la lume că suntem împreună, putem? Nu? De ce? Dar cu ea de ce ai putut să te afişezi şi cu mine nu? Ar începe colegii să bârfească... şi ce? Doar ne iubim? A, tu încă nu ştii ce simţi pentru mine...

Au trecut aproape trei ani de când te-am văzut prima oară. Sunt sigură că am început din prima clipă să te iubesc. Dar tu nu ai putut să îmi răspunzi la fel. Am făcut ce ai vrut şi tot nu a fost bine. În aceşti trei ani te-am iubit şi am suferit în acelaşi timp din cauza ta. Dar te iubesc încă! Şi nu mai vreau să te iubesc. Vreau să te scot din minte şi să nu te mai cunosc. Dar nu pot pentru că tu eşti bărbatul vieţii mele. Numai moartea m-ar putea despărţi de tine. Dar şi după moarte cred că te-aş bântui. Asta dacă există ceva după moarte. Ştiu, am discutat de foarte multe ori despre asta. Dar trebuie să te uit. Ştiu, am să mă omor. Dacă există viaţă de după moarte atunci totul se va şterge din memoria mea inclusiv tu. Asta am să fac. În noaptea asta mă sinucid şi aşa te scot din inima mea. In noapte asta.... Mai ai câteva ore să te răzgândeşti. O vei face? Nu, nu ai făcut-o. Bine. Acum mă duc să mă sinucid.

Poftim? Ce spui? Îţi pare rău pentru ce mi-ai făcut? Ai vrea să fim împreună? Îmi pare rău, băiatu. E prea târziu. Nu ştiu cine eşti. Şi nu sunt cine crezi tu că sunt. Fata aia prostuţă care ţi-a oferit ce avea mai scump pe lume nu mai trăieşte. A murit acum câteva zile. Nu a mai suportat durerea şi s-a sinucis. Cea pe care o vezi acum în faţa ta e altcineva. Eu nu te iubesc. Îmi eşti indiferent. Ştii, indiferenţa doare mai mult decât ura. Ştii de ce? Pentru că nu îmi pasă de tine. Dacă te-aş urâ, m-aş bucura să ştiu că suferi acum. Dar nu-mi pasă. Aşa că voi ieşi pe uşa aceea la care a bătut acum trei ani o fată cu vise frumoase, vise pe care tu le-ai zdrobit, şi am să uit că exişti. Nu te cunosc. Şi dacă tot crezi în karma atunci să ştii că vieţile următoare îţi vor fi urmărite de sufletul ei însângerat. Până atunci, eu trec pragul, închid uşa şi gata. Am început o nouă viaţă.