Vineri si sambata am facut practica intr-o agentie. Intrebata de una din colege daca imi place meseria asta, i-am raspuns ca nu este pasiunea vietii mele dar merge momentan. Cand am venit in Bucuresti, aveam trasate in minte cateva goals-uri care s-au mai schimbat intre timp datorita unor factori pe care nu i-am luat in considerare. Nu e nici bine dar nici rau. Ideile de baza au ramas aceleasi, doar mici detalii s-au mai schimbat. In momentul de fata sunt putin speriata de multitudinea de optiuni pe care le am, ma infioara libertatea pe care nu o aveam pana acum. Si e bine. Sunt 90% libera. Doar o bucata de hartie mai trebuie rezolvata dar nu-i bai. Va veni si timpul ei. Speram sa nu fie nevoie de asta dar mi-am dat seama ca-i mai bine pentru mine asa. Sunt lucruri care se merita si sunt unele pe care nu trebuie sa dai doi bani. Stiu, mi-am dat seama cam tarziu dar mai bine decat sa nu-mi fi dat seama niciodata. Unul din motivele pentru care n-ar mai trebui sa ma stresez e ca niciunul din ei (nu doar el) nu are curajul sa-mi spuna ceva. Si tacerea e un raspuns...

Meanwhile, I'm just living my life just like I was supposed to do in the last 4 years.