Dupa o perioada de boceala si alea alea, azi mi-am dat seama ca imi iroseam timpul degeaba. Daca nu e, atunci nu e. N-am sa stau sa imi consum energia si nervii pe asta. N-am sa ma rog sa fie din nou ok. Nu eu am gresit cel mai mult. Ai orgoliu? Am si eu orgoliu. Si in plus am si rabdare foarte multa. Mai multa decat iti imaginezi. Usa de ti-am lasat-o deschisa n-am s-o inchid dar nici n-am s-o pazesc ca pana acum in speranta ca vei veni. Sunt mult prea ocupata ca sa vad alte usi si ferestre deschise chiar fara sa ma astept de la persoane care merita sa-mi fie dragi tocmai ca sunt langa mine cand eu credeam ca am nevoie de tine. Si tocmai de asta ma simt mai puternica, mai sigura pe mine si, foarte important, nu sunt singura chiar daca nu te am. Singura ma simteam langa tine.
Dar nu mai conteaza acum sa insir motive, scuze, idei, promisiuni desarte, alte puncte de vedere si etc. Acum am alte lucruri mai importante la care sa ma gandesc. Te pun si eu pe locul n-spe asa cum ma pusesei si tu. Si stiu ca acum sunt rea si nesimtita ca iti spun toate astea tocmai azi cand e ziua ta. Asa ca am sa inchei cu acelasi mesaj pe care ti l-am trimis si ast'noapte la 12:

La multi ani! Sa ai parte de ce-ti doresti dar cu moderatie ca sa inveti sa apreciezi ce ai.

P.S. Stiu ca te enerveaza la culme ca scriu aici lucruri relativ intime dar e acelasi lucru pe care-l faceai si tu (vorbeai cu oricine in afara de mine).