Asta a fost statusul meu de ziua mea care a fost vineri. Teoretic a fost ziua mea ca practic n-am vrut sa fie. Am amanat-o pentru anul viitor cand voi avea (sper) mai multe de sarbatorit si voi avea si cu cine sarbatori. Anul asta NU. I-am spus lui barbati'miu sa nu-si ia liber de la servici (tot timpul s-a nimerit ca de ziua mea sa fie de munca), nu vreau gratar ca mi s-a luat de cate gratare am mancat in ultima vreme, nu vreau sa iesim in oras la o pizza ca stiu ca ma voi zgaria de anumite chestii si sigur nu m-as fi simtit bine, n-am vrut sa fac nimic deosebit fata de zilele obisnuite. Ba chiar am ajutat de umplut un sant cu pamant la casa verisoarei Claudia. Ieri mi-am simtit cativa muschi :))
De fapt nu numai astea sunt motivele pentru care n-am vrut sa-mi sarbatoresc ziua. In general nu imi plac aniversarile. In mare parte sunt pline de falsitate, de obligatii. Vai, e ziua cuiva, el/ea m-a sunat si mi-a zis la multi ani, sa sun si eu; mi-a dat cadou, trebuie sa ii dau si eu... Urari spuse doar ca trebuie spuse... Shit like that. Asa ca zic PAS!
Trebuie sa recunosc ca m-a influentat intr-o anumita masura si ce a spus Darias. Si are dreptate, e atat de bine, de eliberator sa poti spune NU cand vrei. Thank!