marți, 23 decembrie 2008

Sarbatori fericite!!!



Intru si eu ca toata lumea in vacanta. Dar nu inainte de a ura la toata lumea Sarbatori fericite si Mos Craciun sa va aduca sanatate, iubire si tot ce va mai doriti!!!
Tot pe aceasta cale as vrea sa imi cer scuze familiei si prietenilor dragi ca anul acesta nu am reusit sa le facem cadouri decat dragostea noastra (a mea si a sotului meu). Va iubesc si, inca o data, Sarbatori fericite!!!
luni, 22 decembrie 2008

Bloguri preferate

Sunt putine bloguri pe care le urmarec cu interes. Prefer blogurile obscure ca si al meu in schimbul lui Zoso sau altii ca el. Nu ma intereseaza ceea ce spune el. Imi displac bloggeri care scriu despre (sau numai despre) concertele sau cluburile pe unde au fost si sa arate ca ei sunt tru (mi-a ramas pe degete de la postul trecut) si nimeni nu mai este asa de culturalizat muzicaliceste ca ei.
Revenind la tema din titlu. De cand mi-am facut si eu blog mi-au placut doua bloguri in mod special pe care le accesam de mai multe ori pe zi in speranta ca au mai publicat ceva. Erau incepatori ca si mine si poate asta mi-a placut mai mult.
Primul este blogul lui Semidoct care nu a mai scris de ceva multicica vreme. Oare s-a suparat pe comentariile mele de nu a mai dat pe acolo? Sper sa revina. Imi place cum scrie.
Al doilea l-am descoperit de curand. Este vorba de Anste care se pare ca si-a sters blogul. E singura persoana care mi-a spus (indirect) ca presa mai poate avea libertate pe ici pe colo.
N-as putea sa dau un motiv anume pentru care mi-au placut cele doua bloguri. Pur si simplu mi-au dat senzatia ca vorbesc cu un prieten desi eram la prima lectura. Asa ca, dragilor (si in special tu, Anste, poate mai dai un ochi si pe aci), faceti hararul unei cititoare si reveniti! Va rog eu frumos!

Emo

In perindarile mele pe valurile netului am descoperit un blog ce se dorea a fi continuare la pitzipoanca.org si cocalari.com, si anume Specimene Emo. Desi au dreptate in legatura cu pseudo-emo, ar fi putut veni cu ceva mai deosebit fata de Pitzi si Coca. Pe de alta parte, nu s-au gandit la bietii emoizi ca de suparare ca au fost numiti pseudo-emo si ca in fapt nu sunt tru, ar putea sa se duca in baie sa isi taie venele cu lama pe care o folosesc sa-si indeparteze parul? Ce-i drept, inca nu am vazut nimic la stirile dela ora 5, dar mai stii? Asa ca take care DarkMyst & co! Mai bine deschideti o afacere in consiliere emo (to be or not to be...). Pun pariu ca ar avea succes (si daca va avea... dati o donatie si pe acilea! :D).
Pe blogul respectiv (am avut rabdare sa-l citesc cap coada) am gasit un link catre Testul Emo sau "How emo are you?". L-am facut si mi-a iesit 26% (am raspuns sincer la intrebari desi raspunsurile oferite nu erau destul de difersificate). Il faceti si voi? Si-mi spuneti dupa aia cat de emo suntei. Va pupic sa nu fiti suparati si sa va taiati venele =)) !
sâmbătă, 20 decembrie 2008

Field trip

Ieri dimineata am plecat impreuna cu sotul meu in vizita la mama cu Batranica (o Dacie de 16 ani) care nu a mai parcurs de multa vreme o distanta asa de lunga. Trezit cu greu dimineata, incalzit masina si ne-am pornit la drum. Pe la 7 inca era intuneric si pe alocuri ne-a intampinat ba o ceata densa ba palcuri de pietonti. Daca in general traseul dureaza cam o ora si 40 de minute, noua ne-a luat 3 ore pentru a ajunge intregi la destinatie. La intoarcere am prins un drum si mai frumos, ceata s-a combinat cu pietontii si cu gropile din asfalt acoperite cu corpurile neinsufletite de caini, pisici, soareci sau vulpi care nu s-au asigurat la traversarea strazii. Ceata a fost atat de multa incat nu vedeai nici la 2 metri in fata. Dar Batranica s-a comportat foarte bine luand in considerare ca in urma cu o luna a incercat sa-si aprinda o tigara langa rezervorul de benzina... Desi stateam in partea dreapta cred ca eram mai incordata decat soferul. Important e ca am ajuns intregi si bine acasa...
Da, stiu, nu are nimic special postul asta dar pana la urma un blog este un jurnal online si pot scrie ce vreau eu. Vroiam doar sa ma laud ca am un sot care desi e incepator s-a incumetat sa mearga pe ceata si intuneri (temerile lui) si ca Batranica, desi arata cum arata, inca isi mai face meseria. Merita laudati amandoi!
joi, 18 decembrie 2008

Vine Craciunul!

Vine Craciunul? Huh... La mine Craciunul nu mai vine de cativa ani. Si cu atat mai putin in anul acesta.
Imi aduc vag aminte sentimentele, caldura pe care o aveam in suflet cand aveam vreo 7-10 ani si mai credeam in Mosu. Mergeam frumos la colindat, primeam cadouri de la Mos sub brad si mirosea brad, portocale si cozonac. Ma imbracam frumos si mergeam in vizita la rude unde mancam multe prajituri.
Acum las bradul sa creasca pe un varf de munte, portocalele sunt artificiale si cozonacul e plin de E-uri de la magazin. Singurul element care m-ar misca ar fi familia stransa toata sub acelasi acoperis. Dar asta nu se va intampla si anul acesta. Si nici in anii viitori.
Cand eram mica asteptam mai mult Craciunul decat ziua mea. Acum nu le astept nici pe una nici pe alta. Oricum aceste sarbatori au devenit mult prea comerciale ca sa mai aiba o semnificatie. Intre timp: "Pierdut spirit de sarbatori. Il decalr Nul. Gasitorului... il felicit!"
marți, 16 decembrie 2008

Pisicile iubesc Craciunul

Inca noua zile pana la Craciun dar pisicile se pregatesc de pe acum. Here they are:













sâmbătă, 13 decembrie 2008

Dear Sir Drinkalot

Mi-ai reprosat ca am ceva cu "doamnele in varsta"... Uite ca nu sunt singura. Si Madalina are pareri asemanatoare.

people (cu p mic)

Azi, mergând spre piaţă, am reîntâlnit două categorii de oameni pe care pur şi simplu nu îi înţeleg. Spun reîntâlnit pentru că astfel de oameni îţi apar zilnic în faţă, fie că îi observi sau nu.
Prima categorie sunt babele care, pe lângă faptul că sunt supraponderale, duc 10 tăgârţe pline ochi cu te miri ce, merg încet şi se mai şi opresc din când în când să se mai uite la o tarabă, vitrină sau în coşul altcuiva (aşa în caz că au uitat să cumpere un anume lucru). Bine doamnelor, faceţi piaţa, comparaţi produsele dar nu mai staţi în cale!!! Sunt oameni care se grăbesc şi nu pot ajunge unde vor că voi, drage pensionare, cântăriţi un produs pe care nu îl cumpăraţi după aia. Poate sunt absurdă, dar chiar mă deranjează mersul lor de pinguini (cu mâinile foarte depărtate de corp), încăpăţânarea cu care nu fac loc să treacă alţii, privirea de "ce copii neruşinaţi!" pe care o primeşti în cazul în care te strecori la limită printre ele, etc.
A doua categorie sunt bărbaţii care îşi rezolvă problemele naturii la primul perete, stâlp, boschet care le iese în cale. Am observat printre persoane apropiate că există posibilitatea ca vezica bărbaţilor să fie mai mică decât a femeilor dar nici chiar să o goleşti în plină stradă. Pe câini şi alte dobitoace îi înţeleg că este în natura lor să îşi marcheze teritoriul pe unde trec dar, dragilor domni, tot oraşul e teritoriul vostru? Nu poţi trece prin spatele unei clădiri că un iz "minunat" de bărbat te face să fugi cât te ţin picioarele. Da, sunt fenomene naturale dar satisfacerea lor nu trebuie să ducă lipsă de respect.
Poate sunt eu mai neînţelegătoare dar astfel de persoane mă deranjează. Pe voi nu?
vineri, 12 decembrie 2008

Batranele la ATM

Ma indreptam azi spre un ATM si observ 4 batranele agitate in fata ecranului. Ba intra in banca, ba butonau la bancomat. M-am asezat cuminte la rand pastrand distanta regulamentara privind amuzata cum doamnele incercau sa scoata pensia de pe un card. Dupa o controversa asupra datei de azi si datei la care trebuie sa intre pensia pe card, una dintre doamne paraseste grupul revoltata ca inca nu s-au livrat banii. Intre timp mai apar cateva persoane in spatele meu la rand. Perseverente, pensionarele incearca totusi sa reuseasca imposibilul si butoneaza de zor nedecise daca sa scoata 1000 ron sau 1004 (de parca ar fi fost posibil si la 1000 lei se mai merita sa te zgarcesti sa-i scoti si pe cei 4 lei). Cand eram pe punctul sa ma ofer sa le ajut, doamnele si-au dat seama ca nu pot rezolva nimic si scot tacticos cardul din ATM. Eram cu cardul deja in mana dar dragele bunicute nu se mai dadeau duse din fata bancomatului. Discutau descoperirile facute cu o atata bucurie incat ma simteam ca in fata unui talk-show cu politicieni. Dupa un minut am reusit sa folosesc si eu serviciile bancomatului.
Daca voi ajunge sa fiu si eu ca batranele astea, nu-i asa ca o sa ma etaunasiati?

Romania - tara de rahat

Nu zic asta doar pentru ca Romania e plina de coruptie, salariile sunt mici, preturi exagerate, mita peste tot si pupicuristi. Nu, nu zic asta din cauza celor sus-pusi care fac viata amara romanului de rand si duc tara de rapa.
Zic asta pentru ca pana si romanul de jos isi bate joc de semenii lui. De la invidie la a pune piedici, de la razbunare la lupta propriu-zisa, romanul de jos a invatat de la conducatorii lui cum sa nu mai fie om. De ce a trebuit sa se ajunga in halul asta si, culmea, o sa se ajunga si mai rau.
Acum 1-2 ani, mai aveam inca o ramasita de patriotism si spuneam ca nu, se poate trai si in Romania, poti sa iti faci o cariera, sa-ti iei o casa si sa iti poti creste copii linistit. Dar m-am razgandit. Cu prima ocazie FUG unde pot. Nu a fost ceva anume care sa imi fi omorat si ultimul dram de dragoste de patrie. Pur si simplu s-a umplut paharul. Si sunt sigura ca nu sunt singura care simte acest lucru.
Dar totusi... "Oare emigrand in masa gasim o rezolvare?"
luni, 8 decembrie 2008

This photo is my property. If you reproduce it you will be killed!

Next band

Ma uitam la Apropo Tv aseara pentru ca nu reuseam sa adorm. S-au ales zece trupe din undergroudul romansec, le-au prezentat si (dupa votul publicului) vor promova una dintre trupe. Din cele zece numai una canta in romaneste: trupa Oliver. Spuneau ca nu pot sa compuna in alta limba pentru ca ei asa simt: in romana. Bravo lor! Nota 10 pentru asta!
Pe de alta parte mi s-au parut prea asemanatori cu teenager-ii din SUA care canta in garajul/subsolul casei. Aveau o tenta de adolescenti rebeli transformati in studenti care sunt "tru". Majoritatea erau ba programatori ba ingineri, something like: "am fost un dork si acu va arat eu ca sunt si cul". Not very interesting dar cel putin aveau voce fata de showbizu romanesc.
De ce mediatizeaza un rock star wanna be decar persoane care au cu adevarat talent si stiu cu ce se mananca muzica? De exemplu, a trebuie sa moara ca sa afle si omu de rand ca Anca Parghel a fost cantareata si profesoara de jazz. Pana nu a aparut melodia Brasil cu Fly Project si Tom Boxer foarte putini stiau cine e Anca Parghel. De abia dupa lansarea melodiei a inceput sa apara pe la TV si ziare/reviste. De unde ipocrizia asta? A, da... oamenii ca Anca Parghel nu vand la fel de bine ca sanii de la Cheeky Girls, fundurile de la Trident sau debitatiile spuse de sexy braileanca. Too bad...

About Me

Fotografia mea
BlackCat
Little black cat lost in a big black world. P.S. Contact adress: blogspot.blackcat@gmail.com
Vizualizaţi profilul meu complet

Blog Archive